"BONZO" Sibiu 2005

"BONZO" Sibiu 2005

Fotografii dintr un spectacol foarte drag mie care a fost creat intr o singura zi....jucat doar o data in FITS de la Sibiu in 2005. Text Peca Stefan. Actori eu si prietenul bun si drag Laurentiu Banescu

maine seara de la 21.30 "Deformatii" la motoare in cadrul festivalului Undercloud. it's like wow

G.O.D

G.O.D

G.O.D.

Ştiţi genul acela de texte care vor­besc despre tot ce e important pe lu­me, Dumnezeu, bani, religie, artă, dând, totuşi, impresia că se pronun­ţă asupra lucrurilor celor mai actua­le? De Eric Bogosian, regia Marcel Ţop, cuToma Dănilă, Green Hours

Texte din acelea ex­traordinar scri­se în faţa cărora ori­­ce om are impresia că se referă anu­me la el, deşi e limpede că tra­tea­ză proble­me­le tuturor? Şi asta în mai puţin de o oră? Care te distrează şi te pun în acelaşi timp pe gânduri? Nu există aşa ceva? Faceţi o probă şi mergeţi la G.O.D., one man show cu Toma Dănilă, pe o colecţie de monologuri de Eric Bogo­sian, acelaşi care a scris şi “Sex, Drugs, Rock & Roll” sau “subUrbia”. Câtă ironie şi câtă parodie!

La adre­sa actorului care fuge sprinten din casting în casting să se afirme cu câte două replici în faţa unui regizor-Dumnezeu care îi dictează, impenetrabil, să interpreteze când “comic intens”, când “comic sensibil”. Pe această divinitate a filmului de serie B (Marius Bodochi, monument de aroganţă şi “simplitate a minţii” în rolul respectiv), regizorul Marcel Ţop are intuiţia să-l aştearnă doar în video, astfel că decalajul între cei doi, raportul de putere, infatuarea unuia şi obedienţa celuilalt devin şi mai evidente. Povestea cu actorul şi regizorul este numai rama în care intră toate celelalte monologuri. Fie­care cu suculentă doză de umor. Un Guru de ocazie iluminează conştiin­ţele cu ora, prin practici rituale de import şi yoga de consum pentru li­niş­tirea zbuciumului de zi cu zi şi a sensibilităţilor făcute ferfeniţă: “Ba­nii aduc cu ei o completă şi de­săvâr­şită armonie cu Universul (...)

Viaţa ne înconjoară cu o frumuseţe fără sfârşit. O explozie de bunuri şi de servicii care există un­deva acolo nu­mai şi numai pentru noi. Tot ce trebuie să facem este să plătim pentru ele” – va suna învăţă­tura picurată de înţeleptul în societatea hipermarket. Iar în genul aces­ta de parodie, ca şi pe vremuri în Marylin Manson din “Sex, Drugs, Rock & Roll”, Toma Dănilă, combinaţie neaşteptată de umor şi adâncime, are savoa­re, nu glumă. Cald şi distant în ace­laşi timp, acto­rul se face totdeauna purtătorul unei ironii de bun-gust. Pe jumătate sardonic într-un mono­log-curată-blasfemie, apologet al maximei desfrânări (e chiar dracul acolo), pe jumă­tate implicat în situa­ţiile la ordi­nea zilei din viaţa actorului (doar e vorba de propria condi­ţie), Toma Dănilă ştie să lege jucăuş, dar expert, complicităţi cu publicul.

Cristina Rusiecki , 19 iun 2008